Aici sunt eu,dar unde eşti tu?

    Poate că sunt eu cea insociabilă şi cea lipsită de interes în majoritatea cazurilor.Dar important mi se pare faptul că pe mine nu ma minunează amanuntele seci.Gen dacă nu mă interesează,mai bine stau şi mă gândesc la paharul meu plin de încredere şi speranţă.Şi pierd orele.Le pierd,pur şi simplu las neantul să coexiste alături de nelămuriri şi vise plăcute.Sunt multe care nu le înţeleg,dar poate mâine se face lumină.Nu îmi place să fiu mereu cea care nu ştie ce să spună,pentru că dacă aş avea timp să te citesc,te-aş parcurge din scoarţă in scoarţă.Şi asta mi-ar aduce numai defecte,pentru că,vezi tu,dragul meu cititor,nu pot să parcurg o gaşcă de rânduri fără să îmi las o părere care să mă inducă şi pe mine in eroare.

    Pur şi simplu nu îmi vine să cred că cei doi bani estimaţi a fi valoarea mea s-au transformat în apă de ploaie.Iar când lumea are acces la puteri mai presus de tot,uită.Se uită în uitarea creată de micul lor monolog interior.Şi totul pare a merge excelent.Da,genial!Dar alţii plâng in timp ce noi ne luptăm să aducem armonie discotecii cu un melodios sunet puerilic de bass.Bazându-ne pe false impresii,uităm,că doar ce mama-celui-de-jos....MERITĂM SĂ JUCĂM TEATRU.Suntem actori desăvârşiţi.Hai să ne punem în valoare.Hai să ne luăm de mână,să cântăm şi să dansăm pe ritmul impus de jocul policrom armonic ce predomină neantul.Impulsivitatea te pune în valoare,irascibili veşnic,nu care cumva să ne vedem de treabă.Dacă respectăm reguli,respectăm monotonia.Chiar ai chef să asculţi tot?Chiar te crezi în stare?Pentru că eu nu am încreder în tine.