Desenează-mi aripi și păcălește-mă că pot să zbor,
Adună starea asta și prefă-te că nu ești apăsat de dor.
Apleacă-te spre vise, inclină-te la nori
Cădea-ve in prăpăstii de zeci de mii de ori
Și nu vei vrea să vezi, și îl vei ignora
Sub glasu-nbărbătării cedează viața ta
Alerg, respire, cedez, inspire și iar expir
Un iz de toamnă rece, un dulce elixir
Pășesc cu sânge rece, că nici nu știu altfel
De zeci de mii de ani, prăpăstiile-s la fel
Dar vreau să stai aici, să nu mai vreau să zbor
Prin încercări barbare eu visul mi-l omor.
Un comentariu:
Ce draguta e astaaa! Adica stiu ca-i trista, dar m-a facut sa zic "ce draguuut" na..
Trimiteți un comentariu