Număr ore, și atât. Număr fazele evolutive și nu
înregistrez progrese, blocaje în schimb, mult prea multe. Joaca asta nu
priește, regulile sunt prea stricte pentru leapșa. Noi vrem mai multă libertate.
Noi vrem multe, dar noi nu știm la ce ne folosesc de drept. Noi vrem doar să
avem, chit că nu știm unde să îl punem. În afară de piept –acolo se aduna
bolovanii. Mi-aș dori din suflet să știu că poți măsura greutatea bolovanilor
mei! Să trăiești o zi în corpul meu muribund, să fii oaspetele măcar. Ai putea
număra lacrimile, suspinele? Sau ai trece pe lângă tot, ți-ai vedea de drum?
Sau, ai căuta o altă cale? Mi-aș dori un răspuns, dar din păcate asta e
consecința monologului. Vezi tu, totul e retoric.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu